Munca l-a purtat pe Fronescu în localităţi de pe malul apei. Acum, păzeşte frontiera ţării la Sulina. În timpul liber, profită de peisajele superbe din zonă.
Emil Lucian Fronescu şi-a descoperit vocaţia pentru pictură încă din copilărie. Ca urmare a optat pentru un liceu de specialitate. În cursul studiilor, în anul 1979 şi-a expus pentru prima dată creaţiile la Casa de Cultură a Sindicatelor din Tulcea.
„Eu şi familia mea ne-am mutat foarte des. Cumva, am nimerit tot timpul lângă localităţi amplasate lângă apă. De aceea am pictat în special natura“, îşi aminteşte pictorul acum „înrolat“ cu acte în regulă la Poliţia de Frontieră şi a fost repartizat la Sulina.
A pictat pe sticlă
Până acum zece ani a pictat pe sticlă. A trecut însă la pictura pe pânză, pictură adevărată, aşa cum o numeşte el. „Pictura pe sticlă te limitează la genul decorativ. Pata de culoare este plată, trebuie să aştepţi mult până se usucă. Se foloseşte mai mult pentru icoane. Cu pânza este altceva. Toţi marii artişti s-au exprimat aşa iar pe pânză s-au creat cele mai mari capodopere, deşi nu neg valoarea altor lucrări, de exemplu frescele“, a povestit artistul.
Nu a putut trăi însă din pictură aşa că a fost nevoit să îşi mai găsească o ocupaţie. Timp de 12 ani a fost învăţător şi a predat educaţia plastică. În final a renunţat la a fi angajat într-o unitate de învăţământ. „Eram stresat. Mă simţeam plafonat şi nu mai aveam starea necesară să creez aşa că m-am retras“, îşi aminteşte Fronescu. Trebuia totuşi să îşi găsească un loc de muncă care să-i asigure un venit stabil şi totodată posibilitatea de a-şi urma pasiunea în continuare.
La insistenţele soţiei s-a dus la un examen pentru angajarea în Poliţie. Decizia, luată în decembrie 2005, s-a dovedit a fi lozul câştigător: nu numai că poate picta în continuare dar este şi ajutat.
„Conducerea Inspecto
