Oltchim a pierdut ambele manşe ale finalei Ligii Campionilor (21-28 şi 31-32 cu Viborg). Echipa vâlceană şi-a atins însă obiectivul, depăşind condiţia unui handbal care supravieţuieşte printr-un miracol.
Fără o sală la nivelul secolului XXI, România şi-a văzut o echipă jucând pentru trofeul Champions League. Pentru Danemarca, aşa ceva este cât se poate de firesc.
Două finale de Liga Campionilor a pierdut Viborg, în 1997 şi 2001, până să o câştige pe prima, anul trecut. Şi suporterii, ca de altfel toţi danezii, au avut răbdare. Iar aceasta le-a fost răsplătită. Mai omogenă, având experienţa participărilor trecute, dar şi câteva handbaliste în formă maximă, capabile să facă diferenţa, campioana Danemarcei a ştiut să-şi valorifice atuurile.
Cu Cristina Vărzaru necruţătoare cu colegele de la naţională - a marcat şase goluri, câştigând titlul de golgheteră a competiţiei, cu 101 reuşite -, cu muntenegreana Bojana Popovic ameninţând în permanenţă buturile noastre, dar mai ales cu nemţoaica Grit Jurack devastatoare în atac - a revenit pe teren la trei luni după ce a devenit mamă -, echipa daneză şi-a făcut jocul fără să-i pese de ce se întâmplă în curtea rivalei sale.
Ea a controlat în permanenţă disputa, susţinută şi de paradele portarului Katrine Haraldsen-Lunde, detaşarea decisivă survenind la zece minute după pauză (20-24).
OLTCHIM - VIBORG 31-32 (în tur, 21-28)
BUCUREŞTI (15 mai). Sala Polivalentă. Spectatori: 5.000. Arbitri: Thierry Dentz şi Denis Reibel (ambii din Franţa). Delegaţi EHF: Jesus Guerrero (Spania) şi Frederic Rudin (Elveţia).
OLTCHIM: Ungureanu - Luca, Pidpalova (7 goluri), Neagu (6), Maier (4), Ardean-Elisei (3), Stanca-Gâlcă (2), Manea (2), Vizitiu (2), Beşe (2), Nechita (2), Lecuşanu (1).
Antrenor: Radu Voina
VIBORG: Haraldsen-Lunde - Jurack (11 goluri), Vărzaru
