O ţară care nu îşi poate respecta promisiunile de bunăstare şi justiţie socială riscă fie să alunece spre haos, fie spre autoritarism. Iar criza economică globală creează condiţiile pentru ca oricare din cele două scenarii să fie posibil. Departe de a fi încheiată, aşa cum predicau plini de un entuziasm necritic destui politicieni sau "experţi" încă acum câteva luni, criza a trecut într-o nouă etapă. Şi, cum Istoria se repetă de fiecare dată când nu este luată în seamă, ieşirea din criza actuală poate duce, ca şi acum 80 de ani, spre direcţii autoritariste. Nu ar fi vorba de aceleaşi forme şi expresii politice ca acum opt decenii - suntem totuşi într-un alt moment istoric - dar derivate ale extremismului şi naţionalismului interbelic sunt deja în plină expansiune peste tot în lume. De ce ar rezista Româ-nia mai bine tentaţiei extremiste decât Ungaria sau Bulgaria? Ca să nu amintim de Olanda, Belgia sau Italia!
În absenţa justiţiei sociale şi a bunăstării, regimurile democratice sunt expuse. Căci fără o minimă practică a dreptăţii sociale şi procedurale, democraţia nu creează încredere, iar fără încredere sistemul politic este fragil. Ca să nu mai spunem că la noi, în afara unei presiuni morale există chiar o obligaţie constituţională prevăzută în articolul 1, aliniatul al treilea, referitoare la obligaţiile sociale ale statului: "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate" (s.n.). E clar că nu la demnitatea omului s-au gândit cei care au promovat ideile care stau acum la baza referendumului negociat de guvern cu FMI!
Nepregătită, dar aflată la o răs-cruce a existen
