Potrivit lui Mihai Tanasescu, cea mai mare suparare a delegatiei FMI nu a fost deficitul urias sau vreo alta tinta ratata. Reprezentantii fondului au fost socati de lipsa de strategie pe care au gasit-o la Bucuresti.
Va aduceti aminte cu cata liniste a asteptat guvernul vizita FMI? Toata lumea dadea asigurari ca tintele vor fi atinse, iar urmatoarea transa e ca si incasata. Probabil ca, in buna traditie romaneasca, echipa de la Palatul Victoria era sigura ca o sa-l abureasca pe Jeffrey Franks. Emil Boc isi rezervase deja biletele de avion spre SUA, convins ca va putea pelca linistit chiar inainte de plecarea delegatiei Fondului.
Dl. Franks si oamenii sai nu au fost insa aburiti si atunci a inceput marea degringolada. Surse oficiale spun ca de multe ori partea romana a venit la discutii cu mana goala, neavand macar o hartie care sa contina vreo idee coerenta. Practic, guvernul a inceput sa caute solutii abia in momentul in care s-a convins ca delegatia FMI nu poate fi pacalita, a inteles foarte bine cum sta treaba si nu este dispusa la concesii.
Asa s-au nascut planurile de austeritate, care arata fix ca facute pe genunchi, fara studii de imapact sau oportunitate. Chiar lipsa nuantelor din aceste masuri procustiene, sugereaza un guvern lipsit total de strategie si disperat. Daca o strategie ar fi existat inca de anul trecut, n-am fi ajuns la masurile de austeritate de acum, dupa cum spune Lucian Croitoru si recunoaste chiar Andreea Paul Vass, consiliera premierului.
Dar daca primul moment a fost ratat, macar anul acesta o strategie gandita din timp ar fi putut sa aduca masuri bine tintite, cu efecte maxime si costuri minime. Nu vad, de exemplu, ce impact bugetar are, de exemplu, amputarea indemnizatiilor primite de veteranii sau mutilatii de razboi. Dupa cum ma tem ca, taind din alocatiile si indemnizatiile legate de cop
