Nu s-au uscat bine paharele de șampanie folosite de cei de la CFR Cluj pentru a sărbători câștigarea titlului de campioană, că dinspre București au început să curgă acuzațiile. Meciuri aranjate, arbitri cumpărați, mă rog, tot tacâmul cu care fotbalul românesc defilează de ani buni.
Departe de a considera conducerea clubului din Gruia ca fiind una compusă din arhangheli, dar de aici și până la mistificarea realității e cale lungă. Cucerirea celui de-al doilea titlu de campioană (al cincilea trofeu în trei ani, căruia i se mai poate adăuga unul – Cupa României din acest sezon) demonstrează forța unui proiect care nu se poate baza doar pe hoție. S-au făcut greșeli și la Cluj (rotația permanentă a antrenorilor vorbește de la sine despre acest lucru), au fost și unele meciuri ciudate și decizii controversate ale arbitrilor. Dar dincolo de partea goală a paharului există un lot de jucători, o echipă care nu are nimic de a face cu toate acestea. O forță de grup care, încă după primele etape, a lăsat mereu impresia că nu are cum să rateze titlul. Chiar și atunci când a pierdut. Acesta este un lucru pe care nu îl poate contesta cineva.
Altfel, nu pot să nu remarc că, cel mai probabil, formațiile din București se vor regăsi la finalul acestui sezon de la poziția a 4-a (dacă nu chiar a 5-a) în jos. În ciuda mediatizării masive (sau poate și din acest motiv ) de care s-au bucurat. Pentru al treilea an consecutiv, Capitala pierde lupta cu Provincia. Și atunci, acuzațiile de furt seamănă la picătură cu cea a lui Victor Ponta, din dimineața următoare turului II: ”sistemul lor (de furat) a fost mai bun”.
Încet, dar sigur, mentalitatea că echipele centrale ar fi reprezentative național începe să se dilueze. E un semn de normalitate care, venind dinspre fotbal, se va muta și către alte domenii. Desigur, simțind pierderea controlului, centrul contraatacă (inclusiv c
