Zilele care urmeaza romanii vor lua cu asalt strazile oraselor. Mii si mii de oameni promit ca vor iesi in strada pentru a-si striga nemultumirile, revolta, nevoile si durerile.

Daca e sa credem in anunturile pe care le fac liderii marilor confederatii sindicale, este posibil ca Bucurestiul sa fie asaltat de zeci de mii de protestatari, cei mai multi din ultimii ani. Ba chiar si minerii vor sa revina din Valea Jiului si Petrosani, tot cu trenurile, la locul faptei.

De ce si impotriva cui vor ei sa strige? Ce anume isi imagineaza ca mai pot schimba si care este ideea pentru care vor sa se lupte? Presedintele le-a cerut solidaritate tuturor romanilor, iar pentru a-i plasa pe protestatari intr-o logica a coerentei, ar trebui sa presupunem ca cei care vor iesi in strada sunt cei care nu l-au votat. Chiar si asa, ce solutii intrevad ei pentru iesirea din criza, din moment ce guvernantii ne-au anuntat la fel de clar si raspicat ca NU mai sunt bani la buget?

Timpurile de acum nu mai sunt vremurile in care premierul si fortele politice aflate la putere sa se induioseze in fata cererilor tipate din fata Guvernului. In fapt, acum sunt vremurile in care guvernantii isi dau seama ca nu mai au nimic si trebuie sa gaseasca urgent resursele pentru a nu declara falimentul de stat. Este timpul in care niciun angajat la stat nu va mai scapa fara venitul taiat.

Este vremea in care mediul privat trebuie sa se incalzeasca deja cu ideea scaderii profiturilor si mai mult, pentru ca in cel mai apropiat viitor sa se pregateasca pentru cresterea taxelor, impozitelor si a cotei unice - care demult nu mai este oricum unica. Sunt vremurile dinaintea marii prabusiri, pe care daca cei care ies acum in strada nu o constientizeaza risca sa grabeasca si mai mult impactul cu ea.

Insa coborarea oamenilor in strada este de inteles pentru ca mas