Regizoarea care l-a pus pe Berlusconi pe prima pagină a ziarelor, la Cannes, vorbeşte despre intimidare, cenzură şi calea greşită pe care şi-au ales-o italienii Sursa: Reuters
Regizoarea Sabina Guzzanti a primit zilele acestea, la Cannes, o etichetă pe care o va purta probabil multă vreme: Michael Moore al Italiei. Cu singură precizare, şi anume că acest Michael Moore e o frumoasă fostă prezentatoare TV, actriţă, regizoare şi fiică de om politic mutat recent din tabăra Berlusconi în cea opusă.
„Încă vorbim, deci totul e bine”, râde Guzzanti când e întrebată cu ce ochi a văzut tatăl ei filmul. „Draquila: L'Italia che trema”, documentarul satiric despre acţiunile lui Silvio Berlusconi după cutremurul de la Aquila, proiectat joi la Cannes, nu i-a picat tocmai bine premierului.
Sandro Bondi, ministrul Culturii şi unul dintre susţinătorii înfocaţi ai lui Berlusconi, a declarat public că refuză să vină în festival pentru „un film de propagandă care falsifică adevărul”. Însă pe Bondi nu-l voia nimeni la Cannes. „Primul lucru pe care mi l-a spus Thierry Frémaux (n.r. directorul festivalului) când am venit aici a fost «Noi deja ştiam că n-ar fi venit, pentru că nu l-am chemat»”, se amuză copios Guzzanti.
Deja prevenită de experienţele anterioare (a fost dată în judecată de câteva ori), Guzzanti mărturiseşte într-un interviu acordat „Evenimentului zilei” că ştie ce o aşteaptă: insulte, ameninţări şi refuzul unor proprietari de cinema de a proiecta filmul.
EVZ:V-a mirat reacţia ministrului Culturii în legătură cu filmul dvs. ?
Sabina Guzzanti: M-am tot întrebat cum vor reacţiona şi m-am gândit că vor fi inteligenţi şi nu vor spune nimic, pentru că ar fi fost în interesul lor să nu facă publicitate acestui film. Dar întotdeauna fac aceeaşi greşeală! Apoi m-am gândit că poate totuşi nu e o greşeală şi că au un motiv