Este binecunoscuta afirmatia ”timpul costa bani”. Deseori aceasta este valabila doar pentru unii. In luna februarie un plic primit de la Administratia Finantelor Publice ma invita sa achit ca impozit suma de 125 de lei. Era urmarea unui contract de colaborare din anii trecuti. Avand credit la banca, contul a fost blocat. In asemenea situatii nu poti plati rata.
M-am prezentat la ghiseu pentru a plati. De pe automatul de la intrare trebuie sa-ti scoti numarul de ordine pentru ghiseul la care urmeaza sa te prezinti. Sunt persoane care se ingrijesc de cei care nu stiu unde sa tasteze. Este necesar, mai ales in cazul persoanelor in varsta, scrisul este marunt. Ajung repede la ghiseu dar, surpriza! Suma crescuse cu aproape 50 de procente pentru intarziere: 170 de lei. Am gresit, am platit. ”Veniti vineri pentru a ridica adeverinta necesara deblocarii”, mi s-a spus.
Vineri, 14 mai, in jurul orei 11.00, m-am prezentat din nou. ”Veniti dupa ora 14.00”, am auzit de la ghiseu. La ora 14.38 iau din aparatul de la intrare biletelul fara de care nu te poti prezenta la ghiseu. ”N-a venit inca doamna directoare. Este la o sedinta, incercati mai tarziu”, a fost noua replica. Incercarea de a intelege ce presupune acest ”mai tarziu” a fost zadarnica. Bineinteles ca nu avea de unde sa stie, eu nu stiam la ce ora sa ma intorc. Vazand programul afisat, m-am intors dupa o alta jumatate de ora. La replica ”degeaba ma paziti”, m-am intors si am plecat.
Rata va avea bineinteles o majorare. Aceasta, evident trebuie platita. Contribualilii platesc orice intarziere, sunt amanati si purtati deseori dintr-un loc intr-altul. Cei care isi primesc anumite drepturi cu mari intarzieri nu pot aplica majorari. Uneori motivele pentru care unii sunt plimbati nu sunt obiective. De fiecare data intalnesc alt functionar, care cere altceva. Tu ai nevoie, trebuie sa te conformezi. Se con
