Imi vine si mie uneori sa strig "Hotii!", cand vad stiri despre pensionari cu venituri de 7 milioane din care o treime merge pe medicamente (la pret compensat, si imi este groaza sa ma gandesc ce se va intampla cand farmaciile isi vor epuiza rezervele si nu le vor mai elibera) sau persoane in carucior trecute intr-o clasa inferioara de handicap in numele economiei la buget, deoarece au reusit sa-si miste un picior.
Toate aceste "ajustari" (un cavant mai moale, ca si materialul din care este construit) se intampla din cauza incapacitatii Guvernului de a calcula, in urma cu un an si jumatate, cand urlau ziarele ca e nasol, ca 29-33 a fost pepsi, cat a umflat nejustificat Tariceanu bugetul si ce se va intampla peste ceva timp. Adica acum.
Ce-i drept, Emil Boc s-a uitat imediat ce a rostit juramantul in cheltuieli, a vazut albastru, a anuntat subtierea pustii si curelei late, dar cand sa taie, ca sa nu ajunga acum sa umble la banii de sicrie, muschii i s-au atrofiat.
Cand ma uit insa la unii lideri sindicali, un strigat nu pare mai mult de o soapta, si o ranga in cap echivaleaza cu o mangaiere. Baronii care se zugravesc in culori de lideri ai unor organizatii de masa pornite in apararea linistii au vrut ca sedinta Consiliului Economic si Social sa fie televizata, ca sa vada natiunea cat se lupta, cum nu cedeaza, cum le tremura inimioara de soarta multimii.
M-am intrebat cateva ore cui a servit transmiterea scandalului - pentru ca era clar ca fiecare isi va apara poarta si nu va ceda niciun milimetru. Ca de obicei, m-am indreptat spre principalul suspect: Traian Basescu.
Argument: a anuntat masurile de restrangere a cheltuielilor, si-a asumat functiunea de catalizator al nemultumirii bugetarilor si pensionarilor, si dupa ce-a vazut ca mintea celor vizati nu suporta, a trimis povestea la CES, un fel de sfat al int