Porţile s-au deschis la 15.30, iar spectatorii, încă răzleţi la ora aceea, au pătruns în zona din faţa Palatului Parlamentului. Un amic venit din Israel special pentru eveniment îmi spunea încântat: „Îţi dai seama ce înseamnă pentru mine să vad, pe o latură, a doua clădire ca mărime din lume, iar în partea opusă să cânte AC/DC?". De altfel, am auzit neaşteptat de multe limbi înainte de concert: engleză, franceză, spaniolă, germană, italiană - o mulţime de fani (aproximativ 2.000) îşi urmează trupa în concertele din Europa, acest turneu fiind probabil ultimul din cariera formaţiei.

Dopuri de urechi pentru cei sensibili

Lumea dădea ture în special pe la standurile cu bere, mai puţin pe la cele de mâncare sau la cel cu produse oficiale ale trupei. Dacă tinerii comentau în privinţa preţurilor - „cam mari pentru un tricou, dar măcar arată bine" -, cei care au crescut pe ritmurile AC/DC scoteau banii din buzunar fără regrete şi plecau cu o pungă, şi ea branduită, plină cu diverse articole. Am întrebat ce se vinde cel mai bine. Uşor de ghicit - corniţele care costau 50 de lei, dar şi „tricourile, mai ales cele pentru fete". Cei mai sensibili (având în vedere că vorbim de o formaţie remarcabilă şi prin numărul de decibeli) puteau cumpăra dopuri de urechi. Pe la ora 18.00, trupa Down, condusă de fostul solist de la Pantera Phil Anselmo, a pus publicul în mişcare, iar în jurul orei 19.30 au urcat pe scenă cei de la Iris. Zonele destinate spectatorilor erau deja pline la ora aceea. La ora 21.00, Piaţa Constituţiei aduna în jur de 60.000 de oameni.

Revoluţia se amână

Cu 60.000 de oameni în faţa Casei Poporului, în Piaţa Constituţiei, se poate face o revoluţie - sau un concert de zile mari. La ora 21.00 fix, trupa şi-a făcut apariţia din spatele unor jerbe de scântei şi de flăcări, pe riff-urile de la „Rock'N'Roll Train". „Bună seara, Bucureşti!", a salut