Mineri au fost, mineri sunt încă…
Ciudate sunt zilele pe care am ajuns să le parcurgem. Încrederea că actualii guvernanți vor reuși să scoată țara din criză e aproape nulă. Speranța că în locul lor vor veni alți mai de ispravă mărșăluiște pe aceleași cote de avarie. Îi privim pe sindicaliștii care ies în stradă (și nu mă refer acum la mame sau la pensionari) și ne întrebăm, totuși, ce vor. Pentru că oricât de adânc și-ar băga mâna în sac, Guvernul nu mai are ce să scoată. Și pentru că, oricât ar fi acum de revoltați, la rândul lor au o mare parte din vină că sacul e gol. Militând mereu pentru majorări salariale colective, fără să-și dubleze revendicările cu măsuri de promovare a calității și profesionalismului în rândul propriilor profesii și meserii, au contribuit din plin la perpetuarea sistemului.
Mâine, cică, sunt așteptați să ajungă la București, minerii. E drept, nu-l mai în fruntea lor pe Miron Cozma. Și nici nu mai au azimut pe studenți, profesori universitari ori fiece tânăr ori vârstnic care a făcut teribila greșeală să-și lase părul să crească. Se previzionează că, mâine, în stradă, se vor afla peste 60.000 de protestatari. Împotriva cui vor striga e clar. Ce vor cu adevărat să obțină cu adevărat nici ei nu știu. Ies în stradă pentru că pur și simplu nu au altceva mai bun de făcut.
”Vin minerii” e sloganul ultimelor zile. Vin minerii și poate unii dintre ei au fost și înurmă cu 20 de ani în piețele și străzile din București. Poate se vor întâlni și vor avea surpriza să constate că acum vor defila umăr la umăr cu cei cărora, în urmă cu 20 de ani, le-au spart capul. Va fi, în sfârșit, uniune și solidaritate. Deși nu cred că e solidaritatea pe care ne-o doream atunci.
… mineri mai sunt și alții, dar nu în piață. Și acționează după sloganul ”Noi conducem, nu gândim”, cu varianta ”Noi vrem să conducem, nu gândim”.Pe care îi preferați? @