Puterea si sustinatorii ei, contribuabilii, nu vorbesc aceeasi limba. Cel putin in privinta notiunii de solidaritate. Daca pentru ministrii Guvernului Boc este rezultatul operatiilor aritmetice simple, cifre fara suflet, pentru cei de la capatul nefericit al pixului are nuante.
Aceste nuante sunt ori greu de priceput - si este greu sa crezi ca posesorii unor doctorate nu au proprietatea termenilor, atata vreme cat nivelul de intelegere al maselor neinstruite face fata provocarii - , ori imposibil de acceptat. Ceea ce arata inca o data oricui, chiar daca nu a terminat decat patru clase, ca demnitarii nu au avut niciodata legatura cu cei care i-au trimis la galere de lux.
Cea mai recenta demonstratie am avut-o aseara, cand Sebastian Vladescu a explicat natiunii ca daca Guvernul nu ia masurile de austeritate pe care si le-a impus, daca acum o doare capul de spaima, peste cateva luni o sa o doara si stomacul.
L-am inteles, eram tentat sa accept toate explicatiile, aproape ca l-am compatimit (mai bou ca ardeleanul, mai rar), pana cand Adrian Ursu a dorit sa se opreasca mai adanc asupra notiunii de solidaritate.
Dupa ce l-a pus pe Vladescu fata in fata cu o pensionara din categoria 700 de lei, care l-a intrebat cum poate trai cineva din banii astia, ministrul s-a uitat in ochii femeii si i-a dat singurul raspuns posibil, in conformitate cu filosofia sa bugetara: mai bine sa va dau in iunie 600 de lei, decat nimic peste trei sau sase luni.
Realizatorul a rulat insa pe ecran cartoane cu aparatele ministrilor (cati consilieri, asistenti personali etc), ca sa intrebe despre ce solidaritate vorbeste Vladescu.
Ministrul insa a replicat ca reducerea sumelor cheltuite cu aparatele ministerelor nu ar rezolva problema pensiilor, care pentru a fi platite au nevoie de un virament anual de 2,5 miliarde de euro catr
