”Varianta Mugur Isărescu premier ar putea fi finalul fericit al ultimelor luni de convulsii și tensiuni politice și electorale. În plus, ar transmite și un extraordinar semnal de speranță că lucrurile ar reveni pe un trend ascendent în România. Pentru că speranța și încrederea că lucrurile se pot schimba și în bine e un element esențial (factorul psihologic necesar) ca acest lucru să se și întâmple.” Asta scriam, pe 8 decembrie 2009, pe blogul personal, într-un moment în care numele guvernatorului BNR era vehiculat pentru preluarea mandatului de premier al României.

Atunci, încă mai speram că partidele, după ce au trecut de războiul electoral, vor ține cont și de interesul României și se vor așeza la masa negocierilor pentru a găsi o soluție pentru ieșirea din criză. N-a fost să fie. ”Învingătorul ia tot” a fost principiul mai important.

”Chiar daca varianta cu Mugur Isarescu ar fi mai mult decat un zvon, ma indoiesc ca el ar intra in mizerabilul circ politic, cu toate ca ar fi o gura de aer curat pentru toata lumea.”, a venit răspunsul unui comentator, care sintetiza mult mai realist situația.

De atunci, varianta a mai fost vehiculată, dar de fiecare dată, prin vocea purtătorului de cuvânt al BNR sau direct, Isărescu a declinat-o. Ieri au readus-o în discuție Cristian Tudor Popescu și Cristian Teodorescu. Din păcate, și de această dată va rămâne doar la stadiul de exercițiu jurnalistic. Pentru că:

… Mugur Isărescu premier ar reprezenta o situație de normalitate. Iar normalitatea este cel mai anormal lucru în România,

… niciun partid politic nu ar avea de câștigat prea mult capital electoral susținându-l sau criticându-l pe Mugur Isărescu (în privința celor care l-au susținut, vezi doar ce s-a întâmplat cu PNȚCD în 2000); ori, s-a dovedit, capitalul electoral este singurul lucru care îi interesează pe politicieni;

… soluția Mugur Is