Partidul-monolit PD-L e o amintire. Principala formatiune de guvernare are acum mai multe tabere decat PNTCD in perioada de dupa moartea lui Corneliu Coposu. Si, la fel ca cel mai puternic partid al guvernarii CDR, bisericutele partidului nu se sfiesc sa-si arate deschis nemultumirea fata de propriul guvern.
Criza economica, ezitarile guvernului si masurile nepopulare ce ameninta sa loveasca grav partidul s-au suprapus peste vechile rivalitati dintre diverse grupuri. PD-L e la ora asta in cea mai grea cumpana din ultimii ani. Iar multi oameni din interior cer capul sefului de partid.
Capul lui Boc vrem!
Cand un om precum consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu declara ca primul ministru Emil Boc trebuie sa demisioneze daca esueaza programul anticriza, e evident ca multi si-au pierdut rabdarea. Si ca starea proasta a economiei cere victime. Termenul de gratie? Decembrie 2010, conform aceluiasi Lazaroiu. Poate mai devreme. Iar "aripa noua" din PD-L se dovedeste cea mai virulenta. Cea a intelectualilor apropiati de Basescu.
Spre exemplu, Cristian Preda a fost chiar si mai dur. A spus ca asteapta sfarsitul epocii Boc. Fara conditii si fara sa conteze daca programul anticriza va merge sau nu. Sever Voinescu spunea si el textual ca "PD-L guverneaza slab", iar Monica Macovei s-a declarat dezamagita de noua lege ANI. Din tabara fostului PLD, Valeriu Stoica si Theodor Stolojan au ridicat si ei vocea la adresa modului in care guverneaza partidul, chiar daca au facut-o mult mai moderat.
Am avut chiar si de-a face cu inmultirea momentelor de contestare a unor masuri guvernamentale. Spre exemplu, organizatia de femei a PD-L a contestat vehement decizia guvernului de a reduce indemnizatia pentru mame.
Situatia e atat de tensionata incat vicepresedintele Cezar Preda a anuntat ca structurile partidului au lua
