Să greșești și să-ți asumi greșeala e un lucru rar. E nevoie de tărie de caracter pentru așa ceva. De dimineață, Ioan T. Morar a publicat un prim text despre cazul Homoștean. Cel decorat de președintele României, deși fusese condamnat la 14 ani de închisoare pentru instigare la omor deosebit de grav, fiind implicat în celebrele cazuri ”Autobuzul” și uciderea disidentului Gheorghe Ursu. Ioan T. Morar argumenta că ar fi fost vorba de o confuzie de nume și că, orbiți de lupta lor cu Traian Băsescu, Cornel Nistorescu și Crin Antonescu s-au acoperit de penibil nesesizând confuzia dintre cei doi Homeșteni.
Mai după-amiază, surpriză însă: un comunicat al Administrației Prezidențiale arată că, în urma propriei investigații, s-a dovedit că nu e vorba de nicio confuzie: cel decorat era chiar Homeștean criminalul. Incompetența celor de la Administrația Prezidențială (cel puțin în acest domeniu) nu m-a mirat. Nu era prima dată când, fie că e vorba de actualii membri ai administrației mai sus-numite, fie de cei din mandatele anterioare, s-a ajuns să fiedecorate persoane controversate ori lingușitori de serviciu, fără niciun merit real. Pe bună dreptate sau nu, deficitul de imagine s-a revărsat asupra președinților în exercițiu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu ori Traian Băsescu.
Ioan T. Morar a revenit cu un text în care menționează și-și asumă greșeala. Cum spuneam, lucru rar și de apreciat, fără nici cea mai mică urmă de ironie.
Peste încă două ore, Ioan T. Morar publică însă un nou text. Încercând să explice originile greșelii și punând-o pe seama unei conspirații și a trădării. Ei bine, asta nu mai pot crede. E cea mai facilă scuză pentru a acoperi incompetența. Și, mai grav, acest tip de argumentare îmi este foarte cunoscut. Da, e vorba despre cazul Roșia Montana. E exact același tip de discurs. Când aproape 80% dintre reprezentanții Uniunii Europene vot