Singura jucătoare de tenis de masă din România care a activat ani buni la un club din Japonia, Otilia Bădescu se numără printre puţinele sportive care au putut juca de la egal la egal cu asiaticele.

Otilia Bădescu, una dintre cele mai titrate şi longevive jucătoare de tenis de masă din România, continuă să sprijine sportul românesc din postura de consilier în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sport. Cele mai preţioase trofee ale sale au fost medalia de aur cucerită, la individual, la Campionatele Europene din 2003, şi cea de bronz de la Campionatele Mondiale din anul 1993, oţinută tot la simplu. Otilia Bădescu a mai urcat pe cea mai înaltă treaptă a podumului european cu echipa, la întrecerile din 1992, şi-a adjudecat argintul continental la dublu mixt, în 1994 şi 1996, şi o serie de medalii de bronz la CE şi CM.

Te-ai retras destul de târziu din activitatea sportivă. Cum ai rezistat atât de mult în sportul de performaţă?

Într-adevăr, m-am retras în 2007, la 37 de ani, după 30 de ani de activitate, dar nu pentru că n-aş mai fi putut juca, ci pentru că am vrut să fac şi altceva. Un pas spre retragere am făcut, dacă pot spune aşa, în 2005, când am candidat la preşedinţia Federaţiei Române de Tenis de Masă. Atunci am fost un pic forţată să mă retrag din echipa naţională, pentru că mi s-a spus că este un conflict de interese să candidez la şefia federaţiei şi în acelaşi timp să fiu componentă a lotului reprezentativ. Am pierdut alegerile, dar n-am mai revenit la lot. Am mai jucat totuşi aproape doi ani în prima divizie a Italiei şi aş fi putut rămâne acolo, dar a venit oferta din partea domnului Florian Gheorghe (n.r. - la acea vreme preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Sport) să fac parte din echipa de consilieri din cadrul cabinetului preşedintelui ANS şi am acceptat-o cu bucurie.

Îţi place munca de birou?

Cred că mi se potriveşte