M-am apucat de strâns bani pentru statuia Cameliei Guşatu Uite cum facem. Mergem pe stradă, din Şcolilor până la Dunărea şi îi întrebăm pe oameni dacă au auzit de Hagi.

Vă zic eu că în afară de doi-trei inşi, care probabil au jucat fotbal în tinereţe, toţi vor spune că Hagi este nenea ăla pe care l-a dat Gigi Becali afară de la Steaua. Apoi, la întoarcere, de la Dunărea până în Şcolilor, pe celălalt trotuar, îi întrebăm pe oameni dacă ştiu cine este Camelia Guşatu. De obicei mă feresc să dau pronosticuri, dar de data asta, uite, mă leg la ochi şi pariez că 98% dintre cei chestionaţi vor răspunde fără să clipească: Camelia Guşatu este o fostă mare ziaristă, care a fost atât de bună în meseria ei, încât marele primar Aurel Simionescu a luat-o să-i fie aproape, să-l consilieze personal pe problemele stringente ale oraşului, dar şi un mare om de cultură din moment ce ţine frâiele, cum se spune, direcţiei de profil din cadrul Primăriei.

Vă înţeleg. Şi pe mine mă roade invidia. Adică, scriu de atâţia ani la ziar şi abia dacă mă recunosc pe stradă 3-4 inşi (aici îi includ şi pe frate-miu, maică-mea şi nevastă-mea). Dar ştiu să apreciez valoarea, să mă ridic în picioare şi să aplaud succesul altora. Camelia Guşatu nu este doar o brăileancă care a reuşit în viaţă, ci un model, un fel de far luminos pe care noi, ăştia mai încuiaţi la minte, ar trebui să-l urmăm. Este brandul care lipseşte Brăilei de-atâta amar de vreme, acest punct de reper cu ajutorul căruia ne identificăm noi toţi pe harta României.

Dar Camelia Guşatu nu este doar o personalitate, o vedetă celebră a Brăilei, ci are şi altă calitate. Este sufletistă, ţine cu ai noştri cum se zice. Faptul că ea, la notorietatea pe care o are, fiind cunoscută pe aproape întreg mapamondul, a acceptat să facă reclamă unei maşini autohtone, cum este Dacia Duster, este un gest care depăşeşte graniţ