Pana in urma cu doua trei luni, dorinta lui Basescu de a-l avea pe Boc in fruntea Guvernului, sustinut de o majoritate confortabila in Parlament si controlul celor mai importante institutii, reprezenta visul cel mai mare al presedintelui.

Acum, dupa ce falimentul tarii a fost practic anuntat, ceea ce a fost un vis a devenit un cosmar.

In acest moment Traian Basescu detine controlul asupra a tot ceea ce si-a dorit, insa aceasta realitate se intoarce impotriva puterii detinute de partidul democrat-liberal.

Declaratia directorului FMI, Dominique Strauss Kahn, potrivit careia Guvernul Romaniei a decis sa taie salariile si pensiile, si nu Fondul Monetar International, ba chiar in ciuda recomandarilor fondului care a sfatuit Executivul sa mareasca impozitele (mai ales cele pentru bogati), tradeaza disperarea actualului Guvern.

Declaratia lui Strauss Kahn confirma ceea ce se presupunea in buna traditie a guvernantilor cu care ne-am obisnuit - un adevar recunoscut de ei reprezinta doar un sfert din intregul adevar.

In fond, taierea pensiilor si salariilor asta este - recunoasterea faptului ca acei bani nu mai sunt la buget, nu ca din ei se fac economii si investitii.

Iar avertismentul premierului Boc cum ca din decembrie este posibil sa nu se mai plateasca deloc salariile si pensiile, daca nu se taie tot acum, intareste cele mai sumbre previziuni economice.

Noi nu mai suntem demult la un pas de faliment, ci traim colapsul in prezent. Este adevarat, consecintele dezastrului acestui faliment se vor arata in viitorul apropiat, insa ele nu mai pot fi evitate.

Rapiditatea cu care a iesit Emil Boc, dupa aparitia in presa din Romania a interviului lui Strauss Kahn de la postul de televiziune France 2, tradeaza inca o data vulnerabilitatea premierului nostru.

Emil Boc practic