Desi Romania de azi nu mai are nicio legatura cu cea de acum cinci ani, si este departe de cea de acum 20 de ani, unele defecte, ale noastre si implicit ale celor care ne conduc, au ramas aceleasi.
Sa luam un singur exemplu: toate reformele facute (pornite) in Romania au fost realizate la presiunea organismelor internationale. Pentru toate guvernele care ne-au condus din '90 incoace, mai importante au fost clientela politica si voturile - nicidecum o reforma a sistemului de pensii sau atribuirea unor contracte din bani publici prin licitatii corecte.
Reformele, masurile anticriza, legile - toate sunt facute in ultimul moment, pe fuga, cu hibe, uneori fara a cere parerea societatii, intr-o dezbatere publica. Asa se intampla si acum, cand Guvernul este nevoit sa ia masuri dure de austeritate pentru ca nu a actionat la timp in contracararea crizei economice. Ultimul moment.
"Este ultimul moment in care, impreuna, putem sa evitam agravarea situatiei financiare a tarii si sa gasim solutii ca anul 2011 sa fie un an in care institutiile statului sa functioneze altfel, mai ieftin, mai eficient si pentru interesul public", declara Traian Basescu pe 9 mai.
Mai ramane doar sa speram ca desi facem totul in ultimul moment, vom avea capacitatea de a face ceea ce le-am promis celor de la FMI ca vom face.
Culmea este ca Guvernul a ales calea cea mai nepopulara de a lua masuri anticriza: reducerea salariilor si a pensiilor, asta in conditiile in care FMI sustine ca a cerut in special impozitarea bogatilor, majorarea impozitelor si nu a fost de acord cu taierea cu 25% a salariilor.
Dar cea mai mare problema in cazul Romaniei este ca nimeni nu stie daca suntem pregatiti suficient pentru a depasi criza. Aceasta evaluare a fost si ramane una dificil de facut. Nici UE si nici FMI nu mai sunt dispuse sa-i ajute pe cei
