Intr-un articol anterior am vazut de ce nu se lasa de furat. O alta meteahna la care nu putem renunta este dispretul, desconsiderarea fata de lege. Nu stiu sa fie roman care sa aiba un respect deosebit fata de legi, in asa fel incat sa isi conduca viata cu gandul la respectarea lor.
Nu numai oamenii obisnuiti se arata dezinteresati de ele, ci si cei care ar trebui sa le puna in aplicare, sau sa vegheze la respectarea lor. Prin contrast, alte state europene au cetateni mult mai disciplinati.
Romania reala: De ce nu renunta romanii la furat?
Indiciul cel mai sigur al acestei stari de lucruri este economia subterana. Nu stiu la ce valori se ridica sumele care circula pe ascuns, specialistii vorbesc insa de valori mari, parti bune din PIB (25-30%!).
Un alt indiciu este numarul mare de procese in care oamenii fara posibilitati de a influenta instantele mor cu dreptatea in mana in timp ce unii vinovati clar scapa nepedepsiti. Poate veni un conducator oricat de drastic in acest sens, mentalitatea nu poate fi schimbata cu forta.
Legile sunt norme de convietuire in comun. Respectarea unor asemenea norme a fost datoria transmisa de Dumnezeu catre poporul evreu prin decalog si scrierile lui Moise. Insa nici acesta nu s-a aratat foarte vrednic in respectarea lor. Iisus a venit si a ridicat aceasta datorie la alt nivel. Nu prin lege se mantuieste omul, ci prin respectul si iubirea fata de semeni si de Dumnezeu.
Aici este problema la noi. Am retinut bine ca nu prin o lege a comportamentului individual vine mantuirea, dar nu am mers suficient de departe ca sa descoperim importanta iubirii fata de ceilalti. Multi respecta oamenii dupa pozitia sociala, dupa multimea averilor, dupa statutul si puterea lor in lume. Acest tip de respect, dublat de interesul personal, este adesea mai puternic decat dreptatea, binele s
