Crestinarea unui copil nu are cum sa fie un lucru rau, indiferent de originea acestuia. Dar cand presedintele tarii accepta sa fie nasul unui copil, decizia sa capata inevitabil si alte conotatii decat cele strict crestinesti.
Presedintele Traian Basescu a dat o lovitura grea Casei Regale a Romaniei devenind cumatru cu Paul Lambrino, mai nou de Hohenzollern. Este vorba despre un personaj controversat, cu o alura mondena inadecvata printului ce se pretinde a fi si caruia Casa Regala a Romaniei nu-i recunoaste apartenenta si statutul princiar, in pofida hotararilor judecatoresti obtinute in Franta, Portugalia si Romania.
In materie monarhica insa, decretul regal are o valoarea simbolica si morala mult mai mare decat orice sentinta a oricarui tribunal din lume. Asa ca pentru adevaratii monarhisti, Paul va ramane etern doar Lambrino, rezultatul unui derapaj nefericit din istoria Casei Regale.
Omeneste vorbind, desigur, Traian Basescu poate fi inteles. Din momentul in care a inceput pe mainile unui personaj cu nimic mai onorabil, sub aspect monarhic, decat Paul Lambrino, cu un trecut si o origine care trimit mai mult la comunism decat la monarhie, Casa Regala a coborat nemermis de mult si de partizan in luptele politice de la Bucuresti.
Radu Duda, incapabil la randul sau sa inteleaga ce inseamna serenitatea si suprioritatea monarhica, pe care nu le are in sange, a facut din sustinerea adversarilor lui Traian Basescu si din ura fata de acesta un mod de actiune.
A mers atat de departe incat, profitand de slabiciunea, inclusiv fizica a Regelui Mihai, a comis marlania incalificabila de a nu-l invitata la aniversarea nuntii de diamant a cuplului regal pe presedintele Romanei, incluzandu-l, in schimb, pe lista oaspetilor de onoare pe Ion Iliescu, cel care in anii '90 alerga acelasi cuplu regal pe autostrada si il alung
