Nu știu în alte orașe cum e, dar la Cluj, de cum se deschide sezonul, nu e sâmbătă ori duminică lăsată de bunul Dumnezeu, în care să ieși în oraș și să nu dai peste o nuntă. Uneori te mai și scot din pepeni, dacă se întâmplă să înceapă de cu bună dimineață și ai parte de un alai nupțial, de 10 până la 20 de mașini, trecând cu claxoanele blocate pe ”on” pe sub geamul tău.
Iar de căsătorit, se căsătoresc clujenii pe bandă rulantă. An de an se bat noi recorduri, iar sălile de nuntă sunt departe de a putea face solicitărilor. Acum vreo cinci ani, când am fost și eu pe punctul de a face un astfel de pas, am fost blocat: toate sălile și restaurantele orașului erau închiriate în avans pe mai bine de un an! Pe când mi-a venit și mie rândul, nu a mai fost cazul. Dar asta e altă poveste.
Ieri, în cele câteva ore de preumblare prin centru m-am intersectat cu vreo patru mirese. Care se supuneau cuminți ”shootingului” tradițional, în parc, pe la statui și la Turnul Croitorilor. Pe Eroilor, la biserica ortodoxă, un alai de nuntați aștepta liniștit afară, înainte de a-i lua locul unuia care era deja înăuntru.
Am ajuns acasă și ”zapand” în stânga și în dreapta pe internet, am dat peste o știre referitoare la o colecție de modă a unguroaicei Marta Makany – o colecție de rochii de mireasă care lasă sânii la vedere. Habar nu am dacă e o știre ”reîncălzită” ori una de actualitate (pentru că autorul știrii ”uită” să menționeze momentul și locul unde a avut loc prezentarea). Dar asta are mai puțină importanță. Pentru că, inevitabil, gândul mi-a zburat la cum ar arăta nunțile cu miresele ”îmbrăcate” astfel . De la cununia religioasă, la plimbatul pe Corso, la privirile prietenilor mirelui, la reacțiile prietenelor și soțiilor prietenilor mirilor ori ale nuntașilor mai în vârstă și până la furatul miresei.
Văleu, câte ar fi de povestit! Și atunci vă provoc (după ge