…am citit excelentul interviu pe care Costi Rogozanu i l-a luat directorului TVR pe picior de plecare, Alexandru Sassu (il puteti ceti mai jos, nu ma mai caznesc sa va dau link-ul). Momentul a fost bine ales. Vrei nu vrei, cand esti pe picior de plecare, tragi linia si faci socoteli. Vrei nu vrei, cand pleci de undeva esti, ca sa zic asa, condamnat macar la o anumita doza de sinceritate. Interviul merita o analiza mai detaliata (eventual inceputa cu o psihanaliza a tigarii de foi in birou), dar ma voi multumi cu un singur aspect: parerea lui Alexandru Sassu despre prietenie, in general, si despre prietenia politica in particular (a se lua in considerare inclusiv traiectoria politica a personajului). Pasajul cu pricina este acesta:
Nu uitaţi că am fost 12 ani în Parlament, am făcut 18 ani de politică. Sînt prieten cu foarte mulţi şi în relaţii cu foarte mulţi. Deci m-aş fi mirat dacă nu m-ar fi sunat. Îi sun şi eu. Mă duc în Parlament la comisia nu ştiu care şi nu se întîmplă să nu intru în plen să vorbesc cu unii şi cu alţii. E o chestie pe care nu pot s-o dau deoparte. Sînt oameni pe care i-am cunoscut, pe unii i-am adus eu în politică, cu alţii am făcut concedii, este aiurea să nu discut cu ei. Dar nu mi-a cerut nici unul ceva important. Nu mi-a cerut nici unul „bagă cutare”. Aa, „bagă-mă şi pe mine” mi-au cerut mulţi. Eu sînt prieten cu Adrian Năstase de 30 şi de ani. Cît am fost eu toată ziua îmi reproşa că n-avenit niciodată la TVR de cînd sînt eu. Nu e chiar aşa, a mai venit…
Pe Costi, banuiesc, l-a socat faptul ca Sassu accepta cu seninatate faptul ca, in calitate de director al TVR, prietenii ii cer sau i-au cerut servicii – de unde si citatul extras drept titlu. Pe mine ma socheaza, insa, altceva – lejeritatea de care da dovada Sassu, trecand de la “prieteni” la “relatii” si inapoi, in trei intorsaturi de fraza. La o scara ceva mai mare, ma s
