Caravana mondialului a revenit în Europa după periplu din SUA 1994. pentru ediţia a XVI-a a venit rândul din nou bătrânului continent. De altfel până în 1998 Europa organizase opt ediţii, patru America de Sud iar alte trei ediţii Americii de Nord.

De pe bătrânul continent, dintre ţările cu fotbalul avansat şi cu o bună infrastructură s-a oprit asupra Franţei. De la organizarea ediţiei a treia din 1938 trecuseră 60 ani. Stadioanele s-au modernizat şi cum a fost prima ediţie în care numărul echipelor a crescut la 32, numărul acestora a ajuns la 10. s-a construit un nou stadion, într-un banlieu al Parisului, la St. Denis, un stadion modulabil de la 20000 de locuri la 105.000. În afara unor meciuri din grupe, aci s-a organizat o semifinală şi finala. Vechiul „Parc de Princes” a crescut faţă de 1938 de la 32.000 la 48.275 locuri. Al doilea stadion ca mărime a fost în Sud, Veldrome din Marsilia şi are 60.000 de locuri. S-au modernizat „Stade de Beaujoire” din Nantes, „Parc Lescure” din Bordeaux, „Municipal ” din Toulouse, cele din Montpellier, Saint-Etienne, Lyon şi Lens. În medie 35.000 – 44.000 locuri.

Numărul

participantelor în creştere

Ca la fiecare ediţie numărul echipelor care s-au înscris în preliminarii a fost în continuă creştere. Recordul de echipe înscrise a aparţinut şi de data aceasta Europei, care a înscris 49 de echipe repartizate pe 9 grupe. Câştigătoarele s-au calificat direct, cea mai bine clasată pe locul secund şi ţara gazdă. Celelalte opt clasate pe locul secund au susţinut meciuri de baraj. Pe ansamblu la preliminarii s-au înscris 168 echipe, cu 38 mai mult decât în 1994.

Ca de obicei preliminariile europene s-au soldat şi de data aceasta cu surprize. Italia, campioană mondială din 1982 a fost nevoită să susţină un meci de baraj în compania formaţiei din Rusia. La Moscova a fost remiză 1-1 (0-0) pentru ca în Cizmă