Viata merge inainte. Daca n-am crede asta in momentele cand ne umple amaraciunea si ne socotim sansele de-a iesi netulburati mintal din perioadele cele mai negre pe care le traversam, ne-am lua concediu pana ni s-ar termina leafa si am astepta cu telecomanda in mana sa pierim de foame, sete, deznadejde.
Si totusi, desi ne straduim sa gasim in inima o farama de optimism, cat sa punem un picior inaintea celuilalt, si tot asa, pana traversam temerile, exista gesturi care nu se potrivesc, pur si simplu. Iar episodul monden in care Traian Basescu a jucat rol de nas si printul Paul, acest personaj tragic al istoriei, pe cel de tata de copil botezat in luminile rampei, este un exemplu.
Sa facem un exercitiu de buna crestere. Te cheama presedintele Romaniei, o tara suspendata pe o poteca intre doua stanci din cauza incapacitatii guvernantilor de-a pricepe un principiu simplu: nu poti cheltui mai mult decat produci.
Pe acesti guvernanti, care promiteau ca vor echilibra balanta bugetului prin restrangerea veniturilor nesimtite, ca tara va iesi din recesiune in al doilea semestru al acestui an, ca nu se vor atinge de pensiile a milioane de oameni aflati deja in vecinatatea nebuniei, tu i-ai instalat la carma.
Ai realizat, strans cu usa de FMI, ca ai incredintat administrarea tarii unor incapabili. Ai spus-o public, incercand sa-i menajezi, folosind cuvinte mestesugite - dar cine a avut urechi sa asculte, a priceput.
Si cand ai tras linie, ai realizat ca intarzierea in luarea unor decizii nepopulare va avea drept consecinta sacrificarea a mult mai multor oameni, dar n-ai avut de ales si ai anuntat ca alta cale nu exista. Ai semanat nefericire in mintile a milioane de romani. In ciuda deranjului psihic pe care l-ai provocat, multi au inteles ca este singura solutie. Decat deloc peste cateva luni, mai bine mai putin, ince
