Vizita Patriarhului ecumenic din Constantinopole, Bartolomeu I, la Moscova, atrage atenţia asupra problemelor confesionale care au măcinat unitatea ortodoxiei în timpul Războiului Rece
Patriarhul Constantinopolelui a sosit sâmbătă, 22 mai, şi a oficiat împreună cu Patriarhul Rusiei, Kiril I, duminică şi luni, slujba de Rusalii, una din primele şi cele mai importante sărbători creştine. Data de 25 mai a fost rezervată discuţiilor private între cei doi lideri ai bisericii răsăritene.
Vizita Patriarhului Ecumenic în statul cu cel mai mare număr de credincioşi ortodocşi nu ar trebui să fie surprinzătoare, ci, mai degrabă actul de normalitate prin care cel mai prestigios (Bartolomeu I) se întâlneşte cu cel mai puternic (Kiril I) dintre Patriarhii Ortodoxiei. Totuşi, vizita de la Moscova a lui Bartolomeu înseamnă mai mult de atât, fiind printre primii paşi concreţi spre rezolvarea unor disensiuni din sânul Bisericii Ortodoxe.
Normalizarea relaţiilor
Pe lângă dimensiunea simbolică, vizita are şi o componentă politică concretă, fiind o reacţie la călătoria lui Kiril la Istanbul, din iulie anul trecut, la scurt timp după întronarea sa ca Patriarh în luna februarie. Actuala predispoziţie a liderilor bisericii răsăritene de strângere a relaţiilor intraconfesionale, vine după o perioadă în care în fruntea bisericii ortodoxe au stat personalităţi prestigioase dar conservatoare.
Se poate spune că în ultimii ani, biserica ortodoxă a trecut printr-un schimb de generaţii după ce, la conducerea patriarhatelor Greciei, Rusiei şi României, au venit lideri cu o agendă reformatoare, predispuşi dialogului intra şi interconfesional.
Dacă dintr-o perspectivă simbolică, Scaunul Constantinopolitan deţine statutul de primus inter pares, după dispariţia autorităţii laice bizantine în 1453, biserica rusă ( autocefală la sfârşitul secolului XVI), susţinută
