Ieri dimineata m-am simtit ca si cum as locui într-o metropola. Si asta nu din cauza ca as fi zarit în Târgu-Mures cine stie ce cladiri de genul zgârie-nori, furnicar de pietoni pe trotuare sau piste pentru biciclisti. Nu, nici vorba… Eram într-un taxi, putin dupa ora 8.00, pe strada Cuza Voda. Pornisem din cartierul Unirii catre Poli II, cu intentia sa ajung la destinatie la 8.30. Distanta dintre cele doua puncte nu e una exagerat de mare si poate fi parcursa, în mod normal, în maxim zece minute, astfel încât nu-mi faceam griji, atunci când am iesit din casa, ca voi întârzia.
Surpriza însa în momentul în care coboram podul Mures. Autoturismele înaintau cu viteza melcului. Am cotit pe strada Cuza Voda. Taxiul si de fapt întreaga coloana de masini câstiga teren metru cu metru, aidoma rugbystilor care folosesc tactica înaintarii pas cu pas catre buturile adverse. Câtiva metri în fata, apoi frâna. Masinile mergeau bara la bara. Unii soferi (sau calatori) chiar se grabeau, dar n-aveau ce face, fiind prinsi în „menghina” coloanei. Claxoane pentru cei din fata, nervi încordati la maxim… si desigur nelipsitele înjuraturi. Spuse direct sau printre dinti, oricum neauzite de cine trebuie…
„Nu stiti ce se întâmpla?”, l-am întrebat pe sofer, facând putin pe nestiutorul. „E închisa circulatia în centru”, a raspuns acesta. „Aha… vin Zilele Târgumuresene…”, i-am spus. „Da, si iarasi închid centrul cu ocazia asta… uitati ce infern au creat… ar putea pune corturile alea altundeva”, a replicat, cu naduf, taximetristul.
Apoi a tacut, pâna la destinatie. Am platit si am coborât. Era 8.40. Cu toate ca întârziasem, am avut noroc. Persoana cu care aveam întâlnire venise dinspre cartierul 7 Noiembrie, via strada Cuza Voda, prin urmare întârziase si ea.
La fel au patit, probabil, multi alti cetateni, victime colaterale ale Zilelor Târgumuresene. Traiasca distract
