Una dintre cele mai cunoscute prajituri ale Orientului vine din Persia si din Imperiul Otoman. Este considerata prajitura nationala in Grecia, Turcia, Bulgaria, dar se regaseste in toate bucatariile din Balcani, in Orientul Mijlociu si in tarile din Maghreb, fiind in egala masura si un desert al armenilor, al cipriotilor si afganilor.
Istoria prajiturii este putin cunoscuta, dar o certitudine este faptul ca baclavaua, in forma actuala, a fost realizata in palatul Topkapi, resedinta oficiala a sultanilor, undeva pe la 1500, pentru incantarea gusturilor rafinate ale Sultanului Mehmed II.
Prajituri celebre - Dobos, secretul unguresc
Desi exista mai multe retete de baclava, in functie de regiune, paternitatea acestei delicatese este unanim recunoascuta ca apartinand Turciei. Mai mult, provincia Gaziantep, din Anatolia este oficial paradisul baclavalelor turcesti, statut care ii apartine inca din 1800. Nicaieri in lume nu exista o oferta mai variata, mai aromata si mai gustoasa de baclavale, ca in Gaziantep.
Istoricii cred ca in China anilor 1300 exista un desert foarte asemanator cu baclavaua turceasca, preparat din lapte, faina de orez si seminte pisate.
Miere si apa de flori de portocal
Baclavaua exista in zeci de combinatii, care respecta stilul fiecarei regiuni. Dar peste tot, baclavaua este facuta din foi subtiri de aluat nedospit, inmuiate in unt, asezate alternativ, in straturi, impreuna cu miez de nuca, fistic, alune sau migdale pisate, coapa si apoi insiropata cu sirop de zahar aromat cu apa de flori de portocala si suc de lamaie (pentru ca siropul sa nu se caramelizeze).
Zaharul este inlocuit cu miere in Grecia. In perioada Ramadanului, in Turcia exista ceea ce se numeste ceremonia baclavalei, umplutura fiind cu migdale si fistic. In Albania este prajitura traditionala de la nunta
