Cu douăzeci de ani în urmă, agricultorii din Franţa au avut năstruşnica idee de a reconstitui din mici parcele un imens lan de grâu, numai bun de secerat, aşternut pe caldarâmul faimosului bulevard ce coboară de la Arcul de Triumf. A rămas de pomină acel seceriş urban, care le reamintea parizienilor că pâinea le vine dintr-o „altă" Franţă, pe care o cam uitaseră. Iată că demonstraţia s-a repetat, de astă dată cu peste o sută de specii vegetale transportate de câteva mii de benevoli într-o singură noapte (fragmente de păduri, culturi de rapiţă, de sfeclă, de lavandă, de legume etc.), dar şi cu animale, păsări sau elemente specifice culturilor de stridii - un fel de sinteză a Franţei agricole, traversată acum de mari nelinişti. O fi el, Parisul, capitala sibarită a ţării, dar natura este factorul capital al vieţii - iată unul dintre mesajele transmise de tinerii agricultori (peste cincizeci de mii de membri) grupaţi în asociaţia ce poartă chiar numele „Natura capitală".

Nimic nu mi se pare mai semnificativ pentru zilele de criză economică europeană pe care le traversăm decât această recadrare a lucrurilor esenţiale. În căutarea de valori şi de repere, Franţa „profundă", cum i se spune, îşi regăseşte baza. Va trebui să vă decideţi dacă vreţi să con--sumaţi produsele cele mai ieftine din lume, cu gustul lor industrial dubios, sau să vă hotărâţi să plătiţi corect produsele de calitate, permiţându-le şi agricultorilor să trăiască - iată alt mesaj conţinut de instalarea temporară la Paris a acestei ferme gigantice. Situaţia e gravă chiar şi în ţara cu cel mai mare potenţial agricol din Uniunea Europeană. Pe lângă falimente în serie, anul trecut agricultorii au înregistrat pierderi de venituri de peste treizeci de procente. În fiecare secundă dispar zeci de metri pătraţi de terenuri agricole, iar Uniunea Europeană se pregăteşte să renunţe, din 2013, la actuala poli