Un tigan gras, cu lant din aur peste burta, din alea din care daca duci la amanet un inel traiesti o luna cu brocoli si piept de pui, abordeaza chestiunea in felul urmator cu duduia de la care cumpar zilnic tigari: "Astia nu vede nimica din ce-a spus dom' presedinte, care le-a zis sa nu mai fure. In loc sa-l laude, umbla dupe dansul sa-i rupe picioarele". Si-mi intra brusc in viata dandu-mi un cot amical in stomac. "Nu stiu, eu nu mai vorbesc cu el", ii raspund ingrosandu-i cercul cunoscutilor.
"Pen' ce?" "Pai ce, el nu stia ca in Romania se fura de cand lumea?", intru in jocul burtosului, in timp ce ma gandeam cum o fi ajuns in categoria celor care condamna datul cu jula si al criticilor de tonomate. "Stia, dar nu se mai poate, c-astia fura tot-tot-tot, nu-ti lasa si tie o bucatica". "Ca sa mananca si gura mea ceva?" "Sa mananca toti!"
Avea dreptate in felul lui. Sa vedem, prin urmare, o alta abordare. Trecem cu vederea faptul ca Traian Basescu a descoperit pe timp de criza cum se fac afaceri cu statul daca ai culoarea politica fericita sau macar o cunostinta - desi, dupa mine, cand e rost de bani nu mai conteaza partidul, cred ca flacaii trag combinatii de uniune nationala fara sa aiba vreo tresarire de apartenenta.
Nu-l mai intrebam nici ce-a pazit pana acuma. Ca desi n-are atributii directe in materie de trimiterea unor clienti dupa bare, putea folosi informarile de la servicii speciale pentru a da de lucru procurorilor, nu numai pentru a avertiza, in momente politice delicate, ca stie tot, ca sa vina adversarii sa-l intrebe ce pofteste, ce-a vrut de fapt sa spuna.
Sa vedem latura pozitiva, deci. Traian Basescu este primul presedinte al Romaniei care spune "stop!" furtului la scara mare. Faza lui Ion Iliescu, cu "capitalul de cumetrie", nu se pune, pentru ca dupa ce-a infierat, a intrat in transa si a uitat ce-a vru
