Pentru Alioşa, marginea lumii sunt gardurile de la spitalul de psihiatrie Socola. Bătrânul stă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mai exact de 65 de ani, printre nebuni. Deşi nu se ştie dacă bărbatul a ajuns aici din cauza problemelor medicale grave sau pentru că era caz social, Alioşa a rămas internat la Socola fiindcă nu mai are pe nimeni. Iar lumea de dincolo de ziduri a îngheţat undeva, pe vremea regelui Mihai.
Alioşa se plimbă ca un semn de întrebare prin pavilioanele spitalului de psihiatrie Socola, Iaşi. Numai că el nu se întreabă nimic, nici cine e, nici de unde vine şi nici încotro merge. Din 1945, de când e internat aici, Ilie Culciov, pe numele adevărat, a intrat în legenda locului. Doctorii, prietenii lui de la atelierul mecanic sau pacienţii mai vechi spun că ar avea în jur de 86 de ani, dar sunt alţii care bagă mâna în foc că Alioşa bate suta. În afară de spatele încovoiat, nimic nu-i arată vârsta. Nici ochii ageri care nu au nevoie de ochelari când citeşte, nici mâna fermă cu care face desene cu lumea spitalului, nici urechile care aud chiar şi când îi vorbeşti şoptit.
Nu se ştie cum şi de ce a ajuns Alioşa în spital. Varianta lui e că a venit din Basarabia cu mama, rusoaică, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În unele variante ale poveştii mai apare un frate mai mic, născut în România, şi care acum stă ba în Iaşi, ba la Bucureşti. Cum spitalul Socola funcţiona atunci şi ca centru social, băiatul de 22 de ani, aflat într-o stare emoţională "crepusculară", cum a fost atunci diagnosticat, s-a aciuiat la Socola.
Nu se ştie nici măcar de ce i se spune Alioşa, un motiv presupus ar fi că, vorbind ruseşte, românii din spital l-au botezat ca pe rusul universal. În timp, mâinile au luat forma numelui de Alioşa, felul în care-şi ţine căciula pe cap e devenit de Alioşa şi privirea îi e de alint rusesc
