Daca Jean Constantin ar fi avut, dintre toate filmele pe care le-a facut, un singur rol - cel al lui Ismail din serialul "Toate panzele sus", publicul l-ar fi iubit si tinut minte si asa. Inepuizabilul sau talent comic era nativ, dar Jean Constantin ar fi putut fi un la fel de bun actor de drama.
Copii fiind, cand ne strangeam de la joaca sa vedem un episod nou din serialul "Toate panzele sus", personajul lui Ismail, bucatarul fustangiu, dar atat de devotat si de loial echipajului sau, ni se parea de departe cel mai simpatic. Avea tot timpul cate o poanta pe limba, era binedispus pana si in cele mai dificile situatii, si vorbea intr-un mod stalcit pe care toti il copiam. In toate rolurile pe care le-a avut Jean Constantin reusea sa fie simpatic fara sa dea impresia ca face mare lucru.
Avea priza la oameni. Era, dupa cum spunea autoironic - pata de culoare -, insa nu pentru ca avea tenul tuciuriu, ci pentru ca avea un lucru care ii atrage intotdeauna pe oameni ca un magnet - inspira incredere, parea accesibil si popular.
Imi pare rau ca am facut doar un film cu el. Imi era drag de cand eram copil. Lucrand cu el la "sfarsitul lumii" am descoperit un om cald, generos, un actor complet. Intr-o cinematografie romaneasca mai puternica, cu mai multa imaginatie, ar fi putut deveni un Anthony Quinn roman.
Catalin Mitulescu
Catalin Mitulescu a folosit talentul sau dramatic, prea putin intuit de cineasti, in lungmetrajul sau de debut, "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii" (2006). Jean Constantin nu facea acolo nicio poanta. Nu vorbea stalcit romaneste si nu gatea. Din cate imi aduc aminte nici nu facea prea multe. Era un bunic.
Dar era o pata de culoare pentru ca era foarte expresiv si te facea sa regreti revazandu-l dupa niste ani in care nu mai stiusesi nimic de el ca regizorii nu au incercat sa-i dea un rol pri
