Un elev de clasa a XII-a, din Capitală, vorbeşte despre ce nu-i place la sistemul românesc de învăţământ şi despre cum ar vrea el să fie profesorii. Sursa: Vlad Stănescu
Chiulul face parte din normalitatea vieţii de licean, la fel ca şi preocuparea pentru Bac sau visele pentru facultate. Radu Alexandru este elev în clasa a XII-a la Colegiul „Spiru Haret”, din Capitală, şi deja şi-a ramificat viitorul în trei mari pasiuni: filosofia, matematica şi muzica.
Vrea să fie profesor universitar de filosofie, dar nu în ţară, undeva „în spaţiul anglo-saxon”, iar hotărârea de a pleca nu prea are de-a face cu câştigatul banilor, ci cu dorinţa de a scăpa de o societate plină cu „sclavi”, adică oameni fără personalitate, care aşteaptă să li se spună ce să facă. Crede în reformă, dar a renunţat la a mai crede în oamenii care îşi lasă elevii să copieze la examene sau îi pun să tocească.
„Colegii care merg la ASE se gândesc doar să facă bani”
EVZ: Ţi se pare în regulă şcoala aşa cum e acum?
Radu Alexandru: Sistemul educaţional? Nu. N-aş vrea să repet ce spune toată lumea, că e învechit, dar nu e funcţional. Scoate doar tocilari, nu oameni de valoare, după părerea mea.
Dar tu nu eşti tocilar din câte îmi dau seama...
Eu sunt produsul autoînvăţării mele, nu a altceva. Doar un profesor de română m-a ajutat până acum, dar în rest am des coperit singur. Foarte puţi ni profesori te ajută să-ţi descoperi talentul, majoritatea sunt pe sistemul: să toceşti cărţi întregi fără să înţelegi nimic.
Cum ai vrea să fie şcoala atunci?
Vreau să fie ca în sistemul american, unde anual poţi să-ţi alegi tu ce materie vrei, cu credite ca la facultate, cursuri. Se mai schimbă pasiunile pe parcurs, dar mi se pare inutil să le faci pe toate, la nivel de specializare.
Şi ştie elevul ce să aleagă?
Ar trebui să
