Europenii şi-au lăudat modelul lor social, cu vacanţe generoase şi pensii anticipate, sisteme naţionale de sănătate şi beneficii extinse, contrastând cu asprimea capitalismului american, scrie The New York Times.
În plus, au beneficiat de pe urma cheltuielilor militare mici, protejaţi de NATO şi de umbrela nucleară americană. Au tradus de asemenea taxele mai mari într-o siguranţă de la naştere până la moarte: "Europa care protejează" este sloganul Uniunii Europene.
Pe tot continentul european însă, guvernele cu bugete mari, venituri fiscale în scădere şi populaţie îmbătrânită experimentează deficite în creştere, iar veştile proaste nu se opresc aici.
Cu o creştere mică, natalitate scăzută şi speranţă de viaţă mai mare, Europa nu îşi mai poate permite stilul de viaţă confortabil cu care s-a obişnuit, sau cel puţin nu fără o perioadă de austeritate şi schimbări semnificative. Ţările încearcă să liniştească investitorii prin reducerea salariilor, creşterea vârstei legale de pensionare şi a orelor de lucru şi reducerea beneficiilor de sănătate şi pensiilor.
"Acum suntem în faza de salvare. Dar avem nevoie de o tranziţie la faza de reformă foarte curând. ‘Deficitul reformei' este problema reală", a spus Carl Bildt, ministrul de externe al Suediei, subliniind necesitatea unei schimbări structurale.
Zilele uşoare au luat sfârşit
Până acum, reacţiile la eforturile guvernelor de a reduce cheltuielile au fost pesimismul şi mânia, dar şi înţelegerea că sistemul actual nu mai este unul durabil.
În Atena, Aris Iordanidis, un absolvent de economie în vârstă de 25 de ani, care lucrează într-o librărie, detestă faptul că trebuie să plătească taxe mai mari pentru a finanţa sectorul grec de stat şi angajaţii săi. "Ei stau acolo ani buni, bând cafele şi vorbind la telefon, apoi se pensionează la 50 de ani, cu pensii grase. În ceea ce ne priveşt