Chirurgia fără anestezie în corpul bugetarilor şi al pensionarilor a adus în faza critică războiul dintre guvernanţi şi guvernaţi. Cu spatele la zid, puterea scormoneşte după ultimele resurse de solidaritate doar acolo unde le mai poate găsi, adică în interiorul ei. Preşedintele a pus capăt simulacrului de consultări odată cu radicalizarea viitoarelor victime ale planului de austeritate şi îşi concentrează energia pe salvarea Guvernului. Operaţiunea nu este atît de dificilă cum pare la prima vedere.

Liber-schimbiştii lui Oprea vor opta, probabil, pentru prelungirea agoniei Executivului, în schimbul unor măsuri de protecţie pentru cei mai vulnerabili dintre românii supuşi terapiei de şoc. Alternativa ar fi căderea Guvernului prin moţiune de cenzură, iar eventualele alegeri anticipate i-ar mătura din Parlament în primul rînd pe „progresiştii naţionali“. La fel se va întîmpla şi în cazul unor alegeri la termen, deşi Oprea şi ai săi speră, totuşi, ca pînă în 2012 să prindă ceva cheag.

PSD stă cel mai confortabil pe ruinele arzînde ale societăţii şi aşteaptă moţiunea pentru a exersa retorici de stînga. Va cere impozitarea la sînge a celor bogaţi şi execuţia sumară a cotei unice, va condamna spolierea săracilor şi va proclama oficial intrarea Dreptei în incapacitate politică. Cum va putea PNL să se ralieze unui text de stînga, numai pentru a dărîma un Guvern impotent şi a-l pune la colţ pe Băsescu, este greu de înţeles. Şi mai ales de acceptat de către votanţi, alţii decît cei care au mai rămas credincioşi PD-L-ului. Doar dacă nu există, cumva, scenariul ascuns al coalizării PSD şi PNL în jurul unui prim-ministru apolitic, în fapt, o reîncălzire a variantei Johannis din noiembrie-decembrie 2009. Totuşi, Victor Ponta, care, aparent, a învăţat din erorile predecesorului său, a susţinut răspicat că PSD a renunţat definitiv la experimente dăunătoare