Masurile de austeritate lovesc aspru in salariati si pensionari, pana la cele mai mici venituri, iar de la interventia, de uz intern (in Franta natala), a sefului FMI intrebarea pluteste in aer: nu era mai bine sa-i fi impozitat pe bogati, dupa cum pretinde Domnique Strauss-Kahn ca ar fi propus guvernului de la Bucuresti?

Intr-o tara ca aceea a sefului FMI, Franta adica, raspunsul e mai usor de dat si el tine strict de orientarea politica a celui care il da. Stanga zice da, dreapta zice nu. La fel in orice societate occientala asezata, bine stratificata pe clase sociale si cu un nivel de trai mediu decent.

In Romania, situatia este cu mult mai complicata, pentru ca inainte de a da raspunsul, avem de trecut peste o prima si grea intrebare: cine sunt bogatii?

Bogatii sunt Tiriac, Patriciu, Videanu sau Becali, asa cum ar fi considerati si in Franta, sau bogati sunt si cei care au un venit lunar de una doua mii de euro, fabulos din perspectiva celor care castiga lunar una, doua sute de euro? Cu alte cuvinte includem in bogati si fragila clasa medie?

Avand in vedere ca foarte multi romani, daca nu chiar majoritatea, sunt saraci, raspunsul i-ar putea viza si pe cei care, conform standardelor occidentale, de abia daca sunt condierati la limita traiului cu adevarat decent. PSD a prins momentul si a avansat ideea impozitului progresiv, cu prima treapta de diferentiere la un venit de 3.000 de lei. Este populist, dar profund gresit.

Daca cineva impinge inainte economia, prin consum si investitie, aceasta este clasa medie. Fara ea nu este de conceput o evolutie a societatii romanesti, pentru ca este aberant sa doresti o nivelare in jos atunci cand tinzi spre standardele UE. Ei bine, daca ar fi fost lovita in plin, clasa medie fie ar fi saracit, cu falimente in lant, cu pierderi de case si masini luate pe credit si o cad