E limpede ca si boschetarii o duc in functie de nivelul de trai ai societatii care i-a produs. Pe cind locuiam la Tubingen, am avut, la un moment dat, o conversatie cit se poate de neobisnuita si, va asigur, cap-coada autentica, atit cit poate fi un dialog notat imediat dupa in carnetel. Iesisem la o plimbare, iar dupa ce-am traversat veche Gradina Botanica (un parc ultra-central, unde vara oamenii stau la iarba verde fara sa-i goneasca vreun "gardian public"), m-am asezat linga Nonnenhaus (casa calugaritelor, unde pe la sfirsitul anilor 1990 erau un supermarket Edeka, un magazin C&A si multe alte magazine si buticuri) pe o banca, ca sa-mi rulez o tigara. Nici nu apucasem bine sa purced la treaba cind auzii cum de pe banca vecina cineva ma-ntreaba cit e ceasul. Era un Obdachloser, cum le zic nemtii celor fara adapost, sau un Penner, daca vreti (unul care nu face nimic, un boschetar...). - Imi pare rau, ii raspunsei, mi-am lasat ceasul acasa (pe atunci chiar mai purtam indeobste un ceas de mina). - Traiesti, care va sa zica, tot atemporal ca si mine. Apoi imi intinse un pachet de Marlboro, indemnindu-ma sa ma servesc cu o tigara! - Nein, danke, i-am zis eu, am eu tutunul meu. - Hai, omule, e mai simplu asa! Hm, ce era sa fac, cum sa-l fi refuzat pe omul acesta atit de dornic de-a imparti ceva cu cineva, de-a vorbi cu cineva, am dedus eu ulterior. Luai in cele din urma pachetul, scosei o tigareta Marlboro (imi place sa repet marca - pentru ca tigara mi-o oferea totusi un boschetar!), mi-o aprinsei. - Ce crezi, citi ani are ciinele meu?, auzii apoi ca ma-ntreaba barbatul de vreo 55 de ani (dar poate ca avea mai putini, poate viata in strada-l imbatrinise prematur). Ma uitai la animalul realmente frumos, un ciine mare, cu o blana neagra lucitoare - Sapte ani?, incercai sa ghicesc. - Sapte ani? Asta? O jumatate de an are, doar atit. E un Terra Nova. Ciinii din rasa asta s