Este momentul sa ne intrebam care a fost rolul sindicatelor in evolutia social-economica a Romaniei, in ultimii 20 de ani? Din pacate, unul nefast, pentru ca au fortat guvernele succesive sa “dea” salariatilor bugetari salarii mari si tot felul de sporuri, fara sa se intrebe daca au acoperire in realitatea economica. Nu-i interesa, pur si simplu, aceasta latura. Faptul ca sindicatele americane au inteles, pana la urma, ca nu exista salarii in afara productivitatii muncii, n-a fost o lectie pentru ele.
Iar guvernantii au facut prostia, interesata, sa castige “pacea sociala”, cu pretul distrugerii echilibrelor macroeconomice. Sa fie liniste in tara, la adapostul careia sa se dea tunurile cu privatizarea, sa jumuleasca bugetul de stat prin clasica tehnica a contractelor masluite. Sa vanda iluzia “statului social”, in care nici ei nu credeau, dar era aducatoare de voturi. Cel putin la inceput, pana s-au prins alegatorii.
A trebuit sa vina tanarul ministru Funeriu sa aiba curajul sa spuna: “tara asta nu e condusa de sindicate ci de guvern”. Drept reactie, un lider de sindicat i-a transmis sa-si mintile in cap!
Sindicatele isi gasesc utilitatea atunci cand ii apara pe salariati de capitalistii egoisti si hrapareti. Nu de stat, cum se intampla la noi. In locul hraparetilor, care nu prea exista, sindicatele au luat in colimator statul, ceeace este un viciu din start, pentru ca statul, adica politicienii, sunt interesati sa mituiasca salariatii pentru a fi votati, fara alt imbold. Sindicatele n-au facut altceva decat sa amplifice mita, s-o mareasca de cateva ori. Rezultatele se vad astazi.
Sefii sindicatelor isi incasau linistiti salariile uriase din cotizatii, salariatii incasau linistiti salariile dublate, pensionarii incasau linistiti pensiile triplate, fara ca cineva sa se intrebe ce va fi in viitor.
Si viitorul
