Toti mai multi romani vor sa ajunga la Londra. Majoritatea nu stiu sigur de ce. Ce e foarte clar e ca lumea vorbeste foarte bine acest oras si promite locul unde poti sa ai o viata decenta si sa pui ceva bani deoparte.

Se spune ca aici se castiga bine, oamenii sunt civilizati, exista o multime de locuri si feluri in care poti sa-ti petreci timpul liber care, zice-se, chiar exista.

Suna bine pentru oamenii de toate varstele dar mai ales pentru cei tineri care sunt de obicei mai liberi, mai flexibili, mai dornici sa se realizeze si bineinteles au curajul sa faca un pas atat de mare - si la propriu si la figurat caci, daca nu poti sa mergi cu avionul, drumul e al naibii de lung- si care sunt adesea naivi, neexperimentati, aruncandu-se in orice directie, testand totul pe pielea proprie si dand ocazia sarlatanilor de tot felul sa isi umple buzunarele cu putinii lor bani si aceia imprumutati de rude si prieteni. Ce e curios si trist e ca intotdeauna sarlatanii sunt tot romani, persoane cu un tupeu extraordinar si cu o nerusinare nemaintalnita.

Intr-o parte stau "agentiile" din tara care promit locuri de munca pe insula dar nu pomenesc decat foarte sumar si intr-un mod nealarmant despre permisele de munca fara de care nu e usor sa-ti gasesti ceva decent de lucru si pana la care e un drum lung si anevoios, adesea imposibil.

Acestea iti percep anumite comisioane si daca procesul nu se impotmoleste undeva pe la inceput poti sa ai norocul sa ajungi in Londra dar nenorocul sa lucrezi in conditii grele si sa traiesti in unele si mai grele. Banii care sunt si-asa putini si munciti din greu iti sunt luati pentru chiria intr-un apartament pe care-l imparti cu mai multe persoane si care chirie e cu mult mai mare decat cele si-asa scumpe cu care suntem noi obisnuiti.

Multi raman blocati si nici macar nu se mai pot intoarce in