Printre numeroasele probleme care au invadat societatea romaneasca, cu greve, cu mitinguri, cu taieri de pensii si salarii, ar fi onest din partea noastra sa ne facem putin loc si pentru cei mici, cei mai inocenti si sinceri dintre noi toti, astazi fiind ziua lor. Hai sa lasam deoparte problemele si sa ne aducem aminte ca am fost si noi copii candva, si sa le aratam respectul cuvenit. Ce poate fi mai frumos decat un zambet de copil, umbrit din pacate de tristetea parintilor. Vor gasi oare puterea sa le explice celor mici ca sunt alti “copii” ceva mai mari, care au tot promis jucarii peste jucarii, care incet incet incep sa se evapore? Acum, parintii sunt nevoiti sa-si faca griji pentru viitorul celor mici, pe doua fronturi, atat cel material, o data cu masurile de austeritate, care cu siguranta vor atinge si pe cei mici, precum si in ceea ce priveste intortocheata lege a educatiei. Fac ce fac, ei, cei de sus si reusesc performanta de a transforma bucuria venirii pe lume a unui nou membru al familiei, intr-o povara in plus pentru cei care se vad nevoiti sa stranga cureaua pentru cresterea acestuia. Ce e mai trist, copii au parte de aceasta copilarie, care nu mai prea seamana cu o copilarie lipsita de griji, de jocuri, de bucurii, si acum ei se tot intreaba de ce mami sau tati vin acasa de la munca tot mai ingandurati. Despre copilarie ne vom aduce aminte toata viata, si ma intreb, cum isi vor aminti generatiile viitoare aceasta zi de 1 iunie, 2010. Vor crede oare ca “ala, bala, portocala” a avut vreun inteles banal sau chiar a fost un plan de strategie care sa le readuca speranta parintilor, si sa creada ca vor trai bine.
Printre numeroasele probleme care au invadat societatea romaneasca, cu greve, cu mitinguri, cu taieri de pensii si salarii, ar fi onest din partea noastra sa ne facem putin loc si pentru cei mici, cei mai inocenti si sinceri d