Gheorghe Bănuţă a luat contact cu primele noţiuni de topografie în timp ce învăţa la Şcoala Medie pe care a urmat-o în localitatea dâmboviţeană Nucet. În luna martie a anului 1953, pe când era militar în termen la o unitate din Timişoara a venit un ordin de recrutare şi s-a făcut o selecţie de candidaţi pentru şcolile militare.

Tânărului de atunci i-a plăcut ideea să devină ofiţer,a dat examen şi a fot admis. „Am optat pentru arma topografie pentru că aveam deja unele cunoştinţe din şcoală, şi în plus era aproape, la Bucureşti” îşi aminteşte Gheorghe Bănuţă. După absolvire, în 1956 a primit repartiţie la Direcţia Topografică Militară, unde timp de aproape un an a desenat hărţi. Munca de birou nu prea i-a fost pe plac proaspătului locotenent, astfel că un an mai târziu a fost mutat la cerere la Detaşamentul Topografic. Prima campanie de topografiere la care a participat a fost la Bârsana în judeţul Maramureş. „Atunci am avut ocazia să pun piciorul pe podul dintre România şi Ucraina şi să văd cimitirul de la Sighet unde au fost îngopaţi oameni politici de seamă” povesteşte colonelul Bănuţă. Din Maramureş a ajuns în anul 1962, celălalt capăt al ţării, în Dobrogea. De acest moment se leagă amintiri foarte plăcute. În ziua în care cosmonautul Iuri Gagarin ajungea în spaţiu Gheorghe Bănuţă a întâlnit-o pe cea care urma să îi devină soţie, bibliotecară în satul în care era instalat detaşamentul său.

Mutaţi din Bucureşti la Buzău

Nu a stat prea mult într-un loc şi după o mutare în Delta Dunării a ajuns iar în nordul României. Se mândreşte că a călcat „punctul de trei hotare” între România şi fostele frontiere cu Cehoslovacia şi Ucraina. Între timp unitatea în care activa a fost mutată din Capitală la Buzău. „Şef la Statul Major General era atunci Ion Gheorghe, care, fiindcă noi topografii eram tot timpul plecaţi ne zicea „ciobanii Marelui Stat Major”.