Aşa a strigat la şosea, peste drum de sediul Guvernului, un grup de aproximativ 200 de pensionari care s-a adunat în jurul unui sicriu dedicat liderilor pedelişti. Doamnele uitaseră de bunele maniere, stăteau cocoţate pe gardul de protecţie, fluierau birjăreşte cu degetele băgate în gură şi aratau "îmbuibaţilor" de vizavi cel mai lung deget pe care îl aveau.
Protestul pensionarilor din Piaţa Victoriei a semănat cu zgomotul unei linguri de lemn care bate într-un castron de tablă. Gospodinele se înarmaseră cu ce găsiseră la îndemână şi luaseră la huduit Guvernul. Bărbaţii făcuseră rost de trompete şi suflau cu foc în patru deodată. Alţii împrumutaseră jucăriile zgomotoase ale nepoţilor, spre exempu nişte raţe de plastic care măcăneau strident. Nu erau mai mult de 200 de oameni. Pentru motivul ăsta, unii oftau trişti pe la colţuri că îşi merită soarta. Pe lângă cele două microbuze care veniseră pline ochi de la Galaţi se mai strânseseră câţiva bucureşteni gură-cască. Piesa de rezistenţă a protestului era un sicriu pe care se puteau citi numele lui Videanu, Blaga, Udrea, Şeitan şi Berceanu, cu dedicaţie directă către iad. Scandările favorite făceau referire la hoţi, demisie, unul mic şi unul chior care şi-au bătut joc de popor.
Prin mijlocul mulţimii zgomotoase, un bichon havanez cu pedigree trecea cu coada pe sus, imperturbabil ca şi alte specii alese din clădirea vecină. Asta în timp ce oameni normali, cu sacoşe de un leu goale, cu adeverinţe medicale şi bonurile de pensie în mână, ţipau ca din gură de şarpe că unii îi îngroapă cu zile. Că pe timpul lui Ceauşescu pensia reprezenta 60% din venit, că România a devenit lagăr de exterminare.
O doamnă cu părul făcut permanent la rece ajunsese la capătul răbdării. Ea nu avea pensie deloc, dar se revolta pentru soţul rămas cu doar 10 milioane din care trebuia de-acum să trăiască trei inşi. To