În imaginarul colectiv, termenul de „ninja” este asociat unui războinic care atacă din umbră şi deţine puteri aproape supranaturale. Însă această imagine este în cea mai mare parte doar o construcţie a secolului XX, o reinventare a trecutului şi transformarea sa într-o formă de „cultură pop”.
Un luptător costumat în negru se luptă singur cu o duzină de adversari pe care îi învinge cu uşurinţă. Apoi, într-o fracţiune de secundă dispare într-un nor de fum. Aceasta este imaginea tipică a unui „ninja”, atât de des întâlnită azi în media, încât orice prezenţă a sa, fie într-un film cu buget de milioane de dolari sau într-o banală reclamă, nu poate suscita decât un sentiment de déjà-vu. De unde a pornit totul? Există o fărâmă de adevăr în ceea ce ştim despre aceşti războinici enigmatici?
„Cel care deţine lucruri ascunse”
Istoria ninja începe în Japonia medievală, într-o perioadă deosebit de frământată, caracterizată prin războaiele dese purtate între marile clanuri pentru supremaţia pe arhipelag. Ninja sunt o creaţie a acestui mediu anarhic, ei apărând în urma nevoii de agenţi specializaţi în diferite tipuri de misiuni „speciale” pe care samuraii fie nu le puteau îndeplini, fie le considerau neonorabile în raport cu propriul lor statut nobil.
Numele însuşi trebuie lămurit.
Mai citeşte:
Află 10 lucruri de ştiut despre ... samurai
Termenul de ninja este de fapt citirea în fonetică chinezească a două ideograme, care în japoneză s-ar citi shinobi-mono, în traducere, „cel ce deţine sau cunoaşte lucruri ascunse”. Date despre operaţiuni asociabile cu ninja apar încă din sursele istorice din secolul al VIII-lea, însă primele informaţii propriu-zise despre shinobi apar în opera epică „Taiheiki”, scrisă în secolul al XIV-lea, unde sunt amintiţi luptătorii ninja trimişi să incendieze castele. În continuare, shinobi apar d
