Cu pas relaxat, mustăciosul subţirel cu ochelari Prada şi părul albit la tâmple urcă în tribună, aşezându-se între microbiştii de rând care scuipă coji de seminţe şi îi suduie birjăreşte pe copiii şi arbitrii din teren. Calm, ca şi când ar fi unicul spectator, îşi aprinde un Davidoff subţirel. Mişcarea mâinii atunci când scrumează face să-i scânteieze ceasul din aur Audemars Piguet şi inelul cu diamante de 65 de mii euro. La fiecare fază de gol chipurile se congestionează, pumnii se înalţă în aer şi poezia înjurăturilor depăşeşte-n creativitate toată colecţia umanităţii de până acum. Însă pe faţa lui rar se mişcă vreun muşchi. E timişoreanul Cristea Opria, unul dintre cei mai versaţi „scouteri" de talente fotbalistice din România. E omul care când merge la meciuri n-are echipă favorită, ci doar ochi bine deschişi, atenţi la fiecare pasă exactă, dribling strălucit sau şut de gol şi care-s jucătorii care repetă faze de acest gen. Pe cei mai buni îi ia sub aripa lui şi-i creşte „fotbalişti mari".
Pe 90% din copii îi scoate din mizerie
„Ce face un scouter?", îl întreb în pauza meciului. „Vineri, sâmbătă şi duminică urmăresc meciuri începând cu cele de divizia D, în special pe cele din Banat, dar am 15-20 de observatori în toată România, inclusiv pe fiu-miu şi pe unul dintre nepoţi, care îmi semnalează când observă un jucător de valoare, cu vârsta mai mare de 14 ani. Dacă mi se şopteşte că la Suceava e un copil bun, atunci îmi fac timpul necesar când joacă un meci şi merg să-l urmăresc fără să anunţ pe nimeni. Nu mă las pe mâna nimănui, decât pe ce văd eu cu ochiul meu. Deja când îl contactez să facem contractele e urmărit de mine de jumate de an."
Majoritatea jucătorilor fiind minori când sunt descoperiţi, Cristea Opria bate palma cu părinţii lor. Pentru 80% din aceste familii, un contract de „impresariat sportiv" însemnă evadarea din sărăcie. Aşa s-a