Au făcut bine Viktor Orban şi majoritatea FIDESZ de la Budapesta să deschidă uşa cetăţeniei pentru cele 3,5 milioane de maghiari aflaţi în ţări vecine, unele în interiorul, altele în exteriorul Uniunii Europene? Are dreptate premierul slovac să ameninţe că va retrage cetăţenia maghiarilor din Slovacia, pentru că acest fapt pune în pericol suveranitatea naţională a ţării sale? Şi de ce ai noştri tac mâlc, în vreme ce presa străină, întotdeauna critică cu Orban, vuieşte?

Hai să vedem ce e apartenenţa naţională (cetăţenia) în accepţiunea civică - o comunitate a redistribuirii, ai cărei cetăţeni se definesc prin dreptul la autoguvernare. Cetăţeanul este cel care plăteşte impozite şi, în schimbul lor, votează, alegându-i pe cei care administrează banii lui. Asta e tot. Cine e el, de unde îi vin strămoşii, în ce limbă visează şi ce sex îl atrage nu ne interesează, câtă vreme el îşi respectă contractul cu statul şi statul îi dă ce i se cuvine. Deşi în teorie puţini contrazic această definiţie, în practică această viziune occidentală a cetăţeniei civice coexistă cu unele concepţii etnice despre cetăţenie din unele ţări europene. Cetăţean este doar cine este recunoscut drept „self" - are aceiaşi strămoşi ca noi, vorbeşte aceeaşi limbă etc. Restul drepturilor cetăţeneşti derivă din această identificare etnică. Germania i-a repatriat pe saşii noştri, care trăiseră în altă ţară timp de sute de ani, deci era greu de argumentat că Germania era patria lor. Noi am încercat în aranjamentele noastre constituţionale să luăm ceva din ambele modele. Problemele au început când am decis să acordăm cetăţenie completă, după model german, cetăţenilor nou-formatei Republici Moldova, care o cer. În asta i-am precedat pe unguri, pentru că opoziţia altor partide l-a împiedicat pe Viktor Orban data trecută când a fost la putere să acorde legitimaţii de maghiar care să însemne o cetăţenie int