Mă bântuie un paradox. Pe de o parte, farmaciile sunt pline de pensionari care stau la coadă la medicamente şi se vaită că nu îşi mai pot duce bătrâneţile pe picioare.

Când este însă vorba de un protest, de-o strigătură împotriva autorităţilor, primii care strâng pumnul şi se strecoară ageri pe lângă jandarmi sunt pensionarii. Luni, 31 mai, pe la 11.00, aproximativ 200 de pensionari s-au strâns în faţa prefecturii. Reporterii de război acreditaţi la astfel de evenimente imprevizibile au relatat că protestatarii nu aveau pancarte şi nici portavoce asupra lor, ceea ce înseamnă că nu s-au organizat, că protestul chiar a fost unul spontan.

După ce i-au urat de mamă lui Băsescu, pensionarii l-au luat la ţintă pe prefectul Popa. Şi mi se pare firesc, pentru că raţionamentul este corect: Băsescu l-a numit pe Boc, iar Boc l-a numit pe Popa, acesta fiind reprezentantul guvernului în teritoriu. Păi, dacă Popa este reprezentantul lui Boc la Brăila, logic ar fi ca el să preia toate înjurăturile, flegmele şi alte doleanţe ale pensionarilor şi să le transmită şefului, cu respectul cuvenit. Dar cum Popa este curajos şi jovial doar în ziua de salariu, a stat un pic să-i asculte pe pensionari, a luat câteva huiduieli în plină figură, iar când a simţit că treaba se nasoleşte s-a ascuns elegant în prefectură. Deh, îşi lăsase omu' calculatorul deschis şi îi era teamă să nu intre vreun papagal din prefectură să-şi bată joc de cei din lista lui de messenger. Păcat că Popa nu a stat până la finalul piesei, căci ar fi aflat lucruri noi despre el. Ca de exemplu cum îi stă fără mustaţă. Sau, mai mişto, doar cu jumătate sau trei sferturi din mustaţă, asta că tot se vorbeşte zilele astea despre tăierile cu 25%. Nu-i nimic, însă. Nemulţumirile pensionarilor şi ale bugetarilor sunt abia în faza de început. Prin toamnă încolo, după ce salariile vor fi fost ciopârţite, iar po