Ca şi acum doi ani, cînd s-a desfăşurat Campionatul European, ca şi acum patru ani, cînd a avut loc Campionatul Mondial din Germania, în următoarele săptămîni, revista noastră oferă fotbalului spaţiu în revistă. Pe 11 iulie, va începe Campionatul Mondial din Africa de Sud, cu mari ambiţii, mulţi bani puşi în joc şi cel puţin două partide (vor fi şi patru) în fiecare zi. Alexandru Hâncu revine în paginile săptămî-nalului nostru şi va privi, va analiza, se va enerva sau se va extazia pe întreaga durată a acestui campionat. Sperăm să facem cititorilor o mare plăcere, prin aceste comentarii săptămînale. (Observator cultural) Ştiu, titlul vă contrariază profund, din moment ce „The Special One“, cum singur şi-a zis portughezul, cu înduioşătoarea modestie ce-l caracterizează, nu antrenează nici o echipă calificată în Africa de Sud. Corect. De aceea, identificaţi iute lemnul cel mai apropiat şi bateţi în el. Dacă merge, am scăpat. Dacă nu, va fi Mondialul lui Mourinho. Un turneu final nu doar tutelat, ci telecomandat de spiritul Titanului Grizonat. Unul în care mai toate echipele vor dori să fie Internazionale Milano. În consecinţă, cele mai multe meciuri vor semăna cu finala de anul acesta a Ligii Campionilor, iar restul, cu semifinala Barca-Inter. Sigur, nu chiar din prima. În grupe, se vor găsi entuziaşti care să atace generos, adesea frenetic, ridicînd tribunele în picioare. Unii vor izbuti să se şi califice în faza superioară, cu eliminare directă. Unde au două opţiuni. Prima e să fie trimişi acasă, sec, de maeştrii realismului defensiv, conform modelului „atacă tu ca fraierul un meci întreg, ca să te prind eu pe contraatac, cînd te-a lăsat splina“. A doua opţiune e să cedeze şi ei irezistibilei ispite. În Războiul Stelelor, ar trece de Partea Întunecată a Forţei. Cum Mourinho poartă costume Armani şi nu seamănă cu Darth Vader, în fotbal vorbim în schimb de Parte