Asistăm, în ultimul an, la o uimitoare renaştere a sentimentelor româneşti în Republica Moldova. După sângeroasa represiune asupra patrioţilor ordonată de preşedintele KGB-ist Voronin în aprilie 2009, basarabenii, în primul rând tinerii, au reacţionat exemplar, reamintindu-şi unde sunt rădăcinile lor, ce limbă vorbesc, cine i-a terorizat zeci de ani, de unde le vine speranţa de libertate.
Atunci, în primăvara anului trecut, l-au dat jos, prin vot democratic, pe Voronin, instalând un guvern format din politicieni tineri, care cu un excepţional curaj au promovat o politică pro-europeană. Admirabila renaştere din Basarabia are, evident, foarte mulţi prieteni în România care sunt hotărâţi sa-i ajute pe fraţii lor din stânga Prutului, un exem plu în acest sens fiind chiar preşedintele Traian Băsescu. Există însă şi cetăţeni de-ai noştri, sceptici faţă de apropierea de Republica Moldova. Tuturor acestora le dedic rândurile de mai jos.
De ce sunt cu sufletul alături de Basarabia
În istoria familiei Boldur, sunt numeroase firele care o leagă de Basarabia. În anul 1497, Vornicul Sima Boldur, din porunca lui Ştefan cel Mare, a repurtat la Lenţeşti, dincolo de Prut, o strălucită victorie asupra năvălitorilor care pustiau ţara de sus. În 1711, Lupu Costache Boldur, urmaş al lui Sima Boldur, l-a sfătuit, fără succes, pe Dimitrie Cantemir, să nu se alieze cu Petru cel Mare, fiindcă „unde pun piciorul muscalii, acolo rămân". Văzând că Petru a intrat cu armata în Basarabia şi chiar în Moldova din dreapta Prutului şi ca „un bun aliat" a început să le jefuiască, Lupu Costache Boldur a dat un sprijin decisiv turcilor să câştige lupta de la Stănileşti. Ţarul rus a fost făcut prizonier, apoi răscumpărat cu aur românesc şi „s-a întors cu coada între picioare" dincolo de Nistru, luându-l cu el şi pe Cantemir, căruia, drept recunoştinţă , i-a necinstit