In ultimele saptamani, in Romania nu pare sa mai existe altceva in afara masurilor de austeritate. Nimeni nu mai vorbeste despre alt subiect. Pare ca intreaga tara a fost pusa pe stop. Oprita la o scena pe care presa a pus nemeritat subtitlul "tragedie nationala".
Nimic altceva nu se mai vede. Nici macar oamenii de care altadata nu puteam scapa. E aproape trist cand nu mai e nevoie de clovni ca sa anime atmosfera.
Ceea ce e insa de-a dreptul suparator e modul in care tratam criza. O facem romaneste. Vorbim doar despre ea, nu despre modul cum am putea sa iesim din ea. Optimismul a disparut. Totul pare sa fi disparut pentru noi, in afara de criza.
Ce am pierdut?
Multe lucruri s-au intamplat aproape pe nesimtite. Au trecut legi importante nebagate in seama de opinia publica. Legea lustratiei, una dintre cele mai controversate si dezbatute in anii de dupa Revolutie. Legea ANI, una dintre legile esentiale anticoruptie. Si pe care prea putini au reclamat ca Parlamentul a strambat-o.
Au disparut chiar si personaje. Unele au avut noroc cu taierile de pensii si salarii. Spre exemplu, Catalin Voicu. Cel care a scapat de presiunea mediatica atat de necesara cand vrem sa avem o Justitiei corecta. Si care acum are sansa sa scape ietfin.
Nu e singurul care a disparut.
Unde e, spre exemplu, Ion Iliescu? Dar Vadim, care altfel ar fi avut teren propice in criza? N-ar trebui sa ne mire ca a disparut.
Au disparut, la urma urmei, chiar si partide. Spre exemplu, nou-nascuta Uniune Nationala pentru Progresul Romaniei. Care nici n-a apucat sa prinda cateva saptamani de prim-plan. Nimeni nu mai vorbeste despre ea acum.
Se vorbeste numai de austeritate. Iar personajele sunt, inevitabil, aceleasi. Boc si Basescu in frunte. Cativa pedelisti importanti pe langa ei. In Opozitie, se aud doar vocil