A lucrat ca dascăl aproape 4 decenii, perioadă în care a format 9 generaţii de elevi. A scris 3 cărţi cu poezii, cugetări şi o nuvelă autobiografică. Acum cântă la o biserică din Slatina.

Pasiunea pentru învăţământ este moştenire de familie. Tatăl său care a fost dascăl i-a insuflat dragostea pentru copii şi talentul de a modela generaţii de elevi. „În familia mea au fost 4 generaţii de dascăli. Tatăl meu a lucrat învăţământ, eu, acum lucrează şi băiatul şi nora mea. De mică mi-a plăcut să lucrez cu copiii şi mi-am dorit foarte mult să lucrez în acest domeniu. Am urmat Liceul Pedagogic, şi după terminarea liceului m-am angajat în învăţământ“, povesteşte Lucreţia Bărbulescu. După 37 ani de învăţământ şi 9 generaţii de elevi doamna învăţătoare Lia aşa cum o numesc prietenii şi foştii elevi s-a pensionat. „Am pregătit sute de copii. Nu a fost o muncă uşoară dar eu cred că dacă o faci din plăcere, cu pasiune şi dăruire totul e simplu şi ai şi satisfacţii. Eu nu mi-am plictisit elevii cu învăţatul, ci am organizat şi activităţi distrctive. Sunt o persoană veselă căreia îi place umorul, iar elevilor mei le-a plăcut să stea în preajma mea. Chiar şi când erau bolnavi veneau la şcoală, de dragul meu“, spune Lucreţia.

Scrie pentru sufletul ei

Scrisul este una dintre marile sale pasiuni. Şi-a descoperit talentul la versuri şi proză încă din perioada liceului, atunci când scria „mărunţişuri“, după cum singură spune. „Serios am început să scriu din anul 1955. Am scris 3 cărţi cu poezii, o nuvelă autobiografică şi cugetări, pe care nu le-am publicat însă şi din lipsă de sponsori dar şi pentru că nu mi-a plăcut niciodată să ies în faţă, să mă fac cunoscută. Eu am preferat să scriu pentru sufletul meu, dar şi pentru prietenii mei“, explică Lucreţia. Şi acum îşi aşterne gândurile pe hârtie ori de câte ori are ocazia. „Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat